Crema caramel

Pare ciudat ca primul post de pe noul meu blog e food... Cred ca lui Mishi nu ii pare :) In esenta consider ca oamenii care au pasiuni gasesc tot timpul noi pasiuni in celor disparute sau atenuate. Cum viata si caracterul meu m-au facut sa ma rezum a canta si a compune acasa, au aparut noi pasiuni, gastronomia si tenisul. Sunt slab spre mediocru la ambele, dar totusi partea cu gatitul ia fata tenisului (poate se si bat cap in cap uneori, e mai greu sa alergi cu burta plina :) ). Imi place sa improvizez, sa inventez retete, dar imi place sa incerc si drumurile batute. Dar cum memoria mea e plina cu 1001 X 1001 lucruri inutile, exista riscul sa uit ce am facut, ce ne-a placut. Asa ca le notam aici. Inginerii sunt invitati sa le incerce. Cine altcineva o sa dea peste blogul asta?
Crema caramel. As vrea sa vad cine nu iubeste acest desert... Rece, vara... De altfel de pare ca este cel mai comandat desert din restaurantele europene. Mai exista o varianta, creme brulee (scuze francezilor pt lipsa accentelor), in esenta identica, dar cu glazura tare. In cazul de fata, e crema de zahar ars clasica, romaneasca, minunata.
Ingredientele pt 4 portii normale sau 2 portii de pofticiosi sunt: o jumatate litru de lapte (de preferat sa nu fie degresat), 4 oua, 200 grame zahar (jumatate poate fi brun), 2 plicuri de zahar vanilat, nitel coniac sau rom.
Laptele se pune la fiert. 100 grame de zahar si un plic de zahar vanilat se pun intr-o tigaie de teflon pe foc mic, nu este necesar sa se amestece. Incet, zaharul se va carameliza, va primi o culoare maro, placuta. Moment in care trebuie luat de pe foc, altfel devine repede amar. Optional, se poate turna putina apa calda, dar asta va intari sosul caramel foarte repede, lucru ignorabil deoarece cuptorul va lichefia la loc caramelul. Cu sosul obtinut se unge o tava (eu folosesc un castron de sticla termorezistenta). Ouale se bat foarte bine intr-un vas impreuna cu 100 grame de zahar si un zahar vanilat. Foarte bine, extraordinar de bine, sa nu gasesc zahar netopit, ca ma enervez. Se adauga laptele fiert si nitel racit peste oua, se amesteca foarte bine, extraordinar de bine. Se adauga romul sau coniacul, nu exagerati, cativa stropi ajung. Se poate adauga cocos razuit, coaja de portocala, whatever. E total optional. Se umple o tava mai mare cu apa calda-fierbinte, in tava respectiva se pune vasul cu caramel, vas in care se toarna mixtura de oua cu lapte. Se pune tava mare in cuptor, crema caramel se va coace foarte uniform, peretii vasului fiind frumusel incalzite de apa in fierbere, procedeul se numeste bain-marie, e utilizat si la topitul ciocolatei de exemplu. Cuptorul se regleaza la o temperatura medie, care o fi aia. Dupa 40-60 de minute, crema e facuta. Zice sora-mea ca e gata cand partea de sus a cremei s-a desprins nitel de margini, suficient cat sa intre un pic o furculita intre crema si peretele vasului. Si asa e! Crema va fi in continuare destul de gelatinoasa, se lasa la racit la temperatura camerei. Dupa ce ajunge la o temperatura rezonabila, se pune cu grija in frigider, acoperita, ca sa nu prinda gust de ceapa si ce mai aveti prin frigider. Dupa cateva ore sau a doua zi, se extrage din frigider, se rastoarna cu grija intr-o farfurie mai mare (ar trebui sa fie oaresce sos pe langa) si se consuma cu fericire maxima.
In momentul in care ne dam seama ca putem face crema caramel la fel de buna ca mamele noastre, suntem pe calea cea buna.
Multumesc Mishi pentru ajutorul acordat in realizarea primei creme caramel. Prima crema caramel nu se uita niciodata :) Mai ales cand este intr-o companie minunata.